„Dacă ești ucraineană, ești deja o superfemeie. Pentru că ai copii, muncă, obligația de a te adapta, uneori depresie și război acasă, toate în același timp.”
Astăzi știm deja atât de multe despre războiul din Ucraina, dar atât de puține despre oamenii obișnuiți care își ajută țara și își apără libertatea în fiecare zi. Am decis să vă spunem câteva povești despre marile fapte ale ucrainenilor care au scăpat de război plecând în străinătate.
Pe 24 august, Ucraina a sărbătorit Ziua Independenței și este foarte limpede că anul acesta a fost celebrată în toată lumea.
Obișnuindu-se treptat cu viața în afara țării, refugiații nu au încetat nici o clipă să se gândească la „acasă”. În fiecare zi, mii de familii se întorc la casele lor, la sunetele alarmelor, pentru că pur și simplu „vreau să meargă acasă”. Cu toate acestea, milioane de refugiați sunt încă în afara țării, marea majoritate temându-se pentru copiii lor, unii neavând unde să meargă, casele lor fiind ocupate sau distruse.
Cu toate acestea, există ceva care îi unește pe ucraineni, în ciuda circumstanțelor diferite –
coeziunea de dragul sprijinirii țării. Precum și păstrarea limbii și a culturii pentru copiii ale căror familii doresc să se întoarcă în patria lor.
Frontul străin al activiștilor
În România, o mulțime de activiști ucraineni cooperează cu autoritățile locale și organizațiile implicate pentru a arăta că nu doar cerem ajutor, ci vrem să fim și activi. Scopul nostru este să ne motivăm compatrioții să trăiască și să se ajute unii pe alții, nu doar să supraviețuiască.
O astfel de comunitate proactivă se află în orașul Timișoara. Din martie, au avut loc zeci de evenimente în sprijinul Ucrainei. Un grup de inițiativă format din femei a realizat deja numeroase fapte mici și mari: au creat un centru pentru copii cu profesori vorbitori de limbă ucraineană, au deschis un magazin social gratuit, au ținut întâlniri și flashmob-uri, plus multe alte activități.
Tot în martie, o tânără mămică a decis să ajute voluntarii români să găzduiască ucrainenii. Numele ei este Eugenia Rozbytska. Ea nu numai că a creat o punte comună pentru ucraineni în Timişoara, dar a ajutat şi sute de refugiaţi pe o perioadă de şase luni, atât informaţional, cât şi umanitar.
Din păcate, nu toate țările permit ucrainenilor să stabilească contacte cu autoritățile locale. Factorul uman joacă un rol important aici. La Timişoara, ucrainienii de rând au activat şi au cooperat productiv cu un număr mare de organizații și autorități locale încă de la începutul războiului. Eugenia a deschis chiar și un magazin umanitar gratuit pentru ucraineni, care a fost accesat încă din prima zi și de simplii cetățeni ai orașului.
„La început am încercat să ne coordonăm cumva întreaga comunitate de aici, pentru a fi de ajutor, nu doar să așteptăm ajutor. Am cunoscut treptat mulți oameni extraordinari care ne-au susținut în privința multor inițiative. Desigur, acest lucru a fost și este foarte important pentru noi. Am organizat evenimente în sprijinul Ucrainei, inclusiv un flashmob în piața centrală a orașului, un picnic la care au fost primiți localnicii cu mâncăruri ucrainene, și alte evenimente pentru copiii noștri. Da, este război în țara noastră. Și de aceea noi trebuie nu numai să avem grijă de propria noastră viață, ci și să găsim puterea și resursele pentru a susține Ucraina”, a declarat Eugenia.
Atitudinea localnicilor
Activista Eugenia Rozbytska a povestit despre un incident foarte emoționant care a avut loc într-un magazin social:
„Unul dintre localnicii orașului tocmai trecea prin fața magazinului și a observat simbolurile ucrainene. În aceeași zi, el nu numai că a adus câteva pachete mari cu alimente la magazin, dar ne-a și oferit echipamente profesioniste pentru lucrări de construcții. Localnicul ne-a spus: Duceți-le în Ucraina și dați-le oamenilor care au nevoie pentru a-și reconstrui casele”.
Întâmplările umane obișnuite de acest fel, ajută la construirea relațiilor cu locuitorii locali: povești de viață sincere, comunicare și chiar feluri de mâncare și cântece ucrainene.
Cântăreața Vanessa din Odesa a cântat în repetate rânduri celebrul cântec „În luncă, acolo un roșu kalyna” pentru sprijinul Ucrainei. Iar Iryna a pregătit mâncăruri ucrainene pentru patronii și localnicii orașului. Chiar și persoanele în vârstă au ajutat la amenajarea magazinului nostru social.
„Unul dintre cele mai mari eforturi ale noastre a fost deschiderea acestui magazin gratuit cu haine, produse alimentare, bunuri pentru copii și cărți. Toate acestea au devenit posibile pentru că inițiativa noastră a fost acceptată de autorități și activiști sociali din Timișoara”, spune Eugenia.
Mici afaceri
Munca devine, de asemenea, o parte importantă a vieții. Cineva găsește un nou loc de muncă în străinătate, iar altcineva continuă să lucreze de la distanță. Ambii sunt uniți de dorința de a contribui financiar la susținerea Ucrainei.
„Ne dorim cu adevărat să fim utili și eficienți. Economia ucraineană trece printr-o perioadă dificilă acum. De aceea milioane de ucraineni din străinătate trimit donații în fiecare zi pentru a sprijini armata, alții adăpostesc animale, voluntarii ajută pensionarii și așa mai departe”, spune Natalia, proprietarul unei mici afaceri de producție pentru produse cosmetice. Deși acum se află în străinătate cu copiii ei mici, ea continuă să coordoneze de la distanță munca din compania ei și sprijină activ forțele armate ale Ucrainei.
„Când oamenii obișnuiți oferă locuințe, vecinii aduc cadouri și dulciuri copiilor, autoritățile locale susțin inițiativele noastre, pur și simplu nu aveți dreptul să renunțați și să cădeți în disperare. Dacă ești ucraineană, ești deja o superfemeie. Pentru că ai copii, muncă, obligația de a te adapta, uneori depresie și război acasă, toate în același timp”, – continuă Natalia.
Victoria din Mykolaiv, o producătoare de bijuterii, își face și ea rolul pentru a sprijini ucrainenii din străinătate.
„Am decis că nu pot să stau cu mâinile în sân, așa că am început să creez lucruri care ar putea fi importante pentru ucraineni. Toți cei de aici încercăm să ne sprijinim unul pe altul cumpărând servicii sau bunuri reciproc. Cineva face găluște, altcineva face manichiură, eu fac broșe patriotice. De asemenea, multe dintre ele sunt comandate pe post de cadouri pentru voluntarii români și pentru localnici. Pentru că vrem cu adevărat să le mulțumim pentru tot ajutorul și bunătatea pe care le-am primit aici”, spune Victoria.
Desigur, este prezent și factorul uman și abuzul de sprijin, dar majoritatea locuitorilor locali sunt sensibil la asta. Jurnalista Andrea Oaence spune că majoritatea înțeleg că acesta este un război comun, al nostru, al tuturor.
„Într-adevăr, oamenii s-au săturat de știri și vești negative, pentru că este vară și vor să trăiască în liniște. Dar nu ne-am săturat o clipă de oameni, de aceea acoperim în mod activ subiectul ucrainenilor obișnuiți în mass-media locală”, a declarat aceasta. Totodată, astăzi, frontul străin pentru sprijinirea Ucrainei este activ datorită activiștilor obișnuiți.
