Deseori oamenii uită de reglajul unghiurilor, sau pur și simplu le consideră inutil de scumpe, și sfârșesc prin a plăti mai mulți bani pe carburant, anvelope, alte piese și nu în ultimul rând sacrificând confortul la volan.
Uneori nici nu mai contează cât de scumpe sunt anvelopele de pe mașină dacă geometria recomandată de producătorul autovehiculului nu este respectată. Dacă reviziile generale ce implică schimburi de filtre și fluide sunt mai rar ocolite, cele referitoare la reglajul geometriei direcției sunt deseori complet uitate. De preferat este ca la fiecare 10.000 de kilometri să faceți o verificare. Deseori este posibil ca verificarea să arate că totul este în regulă, alte ori că trebuie făcute doar mici ajustări sau, evident, că trebuie refăcută de la cap la coadă.
Dincolo de verificarea periodică însă există semne care ar trebui să vă spună că trebuie să mergeți la o verificare. Astfel, dacă volanul nu stă corect atunci când mașina merge drept, dacă mașina are tendința să devieze spre stânga sau dreapta la rulare liberă, sau dacă auziți scârțâit de roți chiar și la viteze mici când faceți viraje stânga sau dreapta, este cazul să mergeți să verificați unghiurile direcției.
Cele trei unghiuri care compun geometria mașinii sunt de cădere (înclinare), de convergență (paralelism) și de fugă.
Unghiul de cădere este cel pe care îl face roata cu asfaltul atunci când mașina staționează cu roțile drepte. Dacă roata este înclinată spre interior sau exterior, cauciucul nu va mai călca perpendicular pe sol și, prin urmare, se va reduce pata de contact. Reducerea acesteia duce la o aderență mai scăzută și are ca repercusiuni lungirea distanțelor de frânare, instabilitate pe viraje și uzură prematură a anvelopei.
Unghiul de convergență (paralelismul roților) este cel format de planurile prelungite ale roților. Dacă distanța dintre partea din față a roților este mai mică decât cea din spate, avem de a face cu un ungi închis, specific mașinilor cu propulsie (tracțiune spate). În situația inversă, când distanța din față este mai mare decât cea din spate, avem de a face cu un unghi deschis, specific mașinilor cu tracțiune față.
Unghiul de fugă este cel mai greu de detectat și poate fi rectificat prin înlocuiri de piese. Acesta reprezintă înclinarea axului de rotire a roților în plan orizontal atunci când este acționat de sistemul de direcție. Dacă este corect, va permite rotirea ușoară a volanului și revenirea rapidă a roților pe aliniament, la ieșirea dintr-un viraj.
Nerespectarea caracteristicilor furnizate de producătorul autovehiculului cu privire la aceste unghiuri va duce automat la o uzură accentuată și inegală a anvelopelor. Dar trebuie precizat că un reglaj costă de cele mai multe ori mai puțin decât o singur pneu.
De asemenea, la multe mașini, în special cele dotate cu sisteme de suspensii independente pe ambele punți, trebuie verificate și reglate unghiurile pe toate patru roțile. Dacă dereglarea unghiurilor de pe puntea față sunt mai ușor de sesizat de șofer, cele de pe spate sunt mai greu de sesizat.
Astfel, chiar dacă nu sesizați nicio schimbare timp de 10.000 de kilometri, tot este bine să mergeți să faceți o verificare periodică. Chiar și o mică abatere poate conduce la uzuri accentuate pe alte componente ale mașinii, creșterea frecărilor dintre anvelopă (de vară, iarnă sau anvelope all-season) și asfalt și, implicit, creșterea consumului de carburant. Prin urmare, dacă sesizați că mașina are o abatere de la traiectorie în timpul rulării libere sau că volanul nu stă drept atunci când mergeți drept cu mașina, faceți o vizită la service. La final, veți economisi mai mult decât veți plăti.
